Care sunt principalele elemente ale unui acoperis?
Afla din articolul nostru de pe blog cum sa faci alegerea corecta a modelului de acoperis pentru locuinta ta!
Un acoperis este alcatuit din: sarpanta (structura de rezistenta a acoperisului), invelitoare si accesoriile invelitorii. O clasificare mai complexa a elementelor unui acoperis este urmatoarea:
- placi din beton si plansee metalice (sau din material lemnos);
- corosoaba;
- pana;
- capriori;
- astereala;
- rigle de lemn;
- coame;
- invelitoarea acoperisului.
Acolo unde este cazul, se mai pot folosi pentru construirea unui acoperis:
- talpi;
- contrafise;
- clesti;
- popi.
Care sunt pasii necesari construirii unui acoperis?
Pasul 1: montarea barnelor si a popilor
Lemnul din care sunt realizate barnele nu trebuie sa fie putred sau sa prezinte urme de mucegai. Barnele se monteaza pe conturul casei, fixandu-se pe centura de beton prin elemente de fier-beton; se monteaza in momentul in care se toarna placa (centura) locuintei. Prin dispunerea lor, barnele sustin intreaga greutate a invelitorii pe care o montam in ultimul pas al proiectului.
Se monteaza apoi popii (stalpii verticali de sustinere), peste care se fixeaza apoi coamele. Dimensiunile popilor si a coamelor determina atat inaltimea acoperisului, cat si gradul de inclinare al acestuia. Stabilitatea popilor in structura acoperisului este determinata de fixarea penelor (din lemn sau din metal). Penele pot fi: de coama, de varf sau de cosoroaba.
Pasul 2: fixarea capriorilor
Capriorii sunt elementele care dau forma acoperisului, in functie de asezarea lor. Intr-o prima faza, capriorii sunt acoperiti cu astreala - scanduri din lemm cu rol in sustinerea invelitorii acoperisului. In cazul invelitorilor metalice (mult mai usoare decat cele din ceramica sau beton), scandurile din lemn se pot inlocui cu sipci din metal. Astreala nu este un element vizibil al acoperisului, iar ca alternativa pentru scanduri sau sipci, se pot folosi chiar si scandurile pentru realizarea cofrajelor.
Pasul 3: asezarea foliei anticondens
Folia anticondens are doua fete diferite: una permeabila in fata vaporilor (folia anticondens se monteaza cu aceasta fata orientata spre astreala) si o fata impermeabila (orientata catre exterior), ce impiedica intoarcerea umiditatii in elementele interne ale acoperisului. Folia protejeaza capriorii, astreala si stratul termoziloant in fata infiltratiilor de apa ce pot ajunge sub invelitoare.
Se monteaza pe intreaga suprafata a acoperisului, de la streasina la coama. Peste folia anticondens se monteaza apoi sipcile verticale si orizontale, peste care se va monta, in ultima etapa a proiectului, invelitoarea acoperisului. Pe langa rolul de sustinere pe care il asigura, aceste sipci asigura si o foarte buna ventilatie.
Pasul 4: montarea invelitorii pe acoperis
Cele mai des utilizate materiale pentru invelitorile de acoperis sunt tabla plana dublu fatuita - un material de garanteaza o durata de viata de aproximativ 40 - 50 de ani. Tabla plana dublu fatuita este foarte usoara, insa nu izoleaza foarte bine termic. Tigla ceramica asigura o durata de viata de aproximativ 80 - 100 de ani si garanteaza o izolare termica si fonica excelenta.
Desi arata foarte bine pe acoperis, dezavantajul este ca tigla ceramica are o greutate mare (40 kg / mp). Tigla de beton este colorata in masa si nu se decoloreaza in timp. In plus, este acoperita cu un strat de protectie ce ii ofera un efect de autocuratare dupa fiecare ploaie, reducand riscul aparitiei „muschilor”. Tiglele din beton sunt acoperite cu un strat de protectie, absorbind mult mai putina apa, maxim 3% din greutatea lor.
Chiar daca zvonurile sustin ca un acoperis din tigla ceramica este foarte greu si de evitat, in realitate greutatea acoperisului se transforma in avantaj. Din experienta noastra, un acoperis trebuie sa fie construit suficient de solid pentru a rezista la incarcarile de zapada sau la vanturile si furtunile puternice din tara noastra.
In plus, tiglele de beton si cele ceramice creeaza un condens mult mai mic pe partea interioara spre deosebire de produsele din tabla.Tigla metalica din panouri mici sau mari - un material cu o greutate mult mai mica fata de celelalte doua modele de mai sus (5 - 7 kg / mp), panta minima trebuie sa fie de 13 grade.
Sindrila bitumoasa si placi de ardezie
Este un material ce garanteaza o durata de viata de aproximativ 30 - 60 de ani, fiind un bun izolator termic si fonic. Ca si greutate, sindrila bituminoasa cantareste aproximativ 9 kg / mp pentru variantele la un pret mai mic si 12 - 13 kg mp la variantele premium. Placile de ardezie sunt confectionate fie din lut, fie din cenusa vulcanica, fiind materiale ce ofera un aspect deosebit si care garanteaza o rezistenta de durata.
Invelitorile din materiale usoare, precum tigla metalica sau tabla ondulata necesita un timp de fixare mult mai mic, decat in cazul in care optezi pentru o invelitoare dintr-un material mai greu, precum tigla ceramica sau betonul. Din punct de vedere estetic si al durabilitatii, un acoperis din tigla ceramica este superior unui acoperis din tigla metalica.
Pasul 5: montarea sistemului pluvial
Citeste aici informatii detaliate despre cum sa montezi un sistem pluvial pe acoperis!
Dupa ce acoperisul a fost construit, se instaleaza in cele din urma sistemul pluvial, format din jgheaburi si burlane. Montarea unui sistem pluvial pe acoperis presupune parcurgerea unor etape esentiale pentru asigurarea functionalitatii si durabilitatii acestuia. Primul pas este montarea carligelor, care incepe cu trasarea unei pante de scurgere spre burlan. Carligele se fixeaza pe scanduri, grinzi sau marginea peretelui, la intervale de 60-80 cm, iar cele de la capete la aproximativ 10 cm de capetele jgheabului. Carligele combi se monteaza direct pe pazie, asigurand o panta corecta.
Urmatorul pas este montarea racordului. Pe jgheab se marcheaza locul pentru racord, iar cu un fierastrau pentru metale se decupeaza o fanta de scurgere. Marginile taiate se indoaie catre exterior pentru a facilita scurgerea apei, iar racordul se fixeaza prin imbinarea cu jgheabul, urmarind ca toate partile sa fie bine stranse si etansate. Montarea jgheaburilor, coltarelor si capetelor se face prin introducerea jgheabului in carlige si apasarea pe inchizatoare. Coltarele si capacele se monteaza pastrand o distanta de 5 mm intre componente, iar imbinarile se fac folosind piese de etansare. La final, capacele se fixeaza la capetele jgheaburilor, urmarindu-se o fixare sigura si rezistenta.
Pentru montarea burlanelor, se traseaza o linie pe zid, la o distanta de 10-20 de metri intre burlane. Bratarile se monteaza la intervale de maxim 2 metri, cu prima sub cotul burlanului si ultima inainte de evacuare. Cotul de evacuare se monteaza la capatul burlanului, iar daca apa se evacueaza in canalizare, se foloseste un burlan cu flansa. La final, toate resturile metalice din jgheaburi trebuie indepartate pentru a preveni ruginirea si decolorarea tablei. Intretinerea unui sistem pluvial presupune curatarea periodica, in special toamna si primavara, pentru a evita acumularea de frunze si resturi vegetale care ar putea bloca scurgerea apei si provoca infiltratii in locuinta.
Acceseaza categoriile noastre de produse si alege elementele de care ai nevoie pentru construirea unui acoperis!
