Metode de imbinare a lemnului

Imbinarea cu cepuri (dibluri)

Imbinarea cu cepuri este o metoda de a alinia corect bucatile din lemn. Aceasta tehnica de imbinare se foloseste in cazul placilor derivate din lemn si pentru prelungirea elementelor.

Imbinarea cu cepuri este destul de slaba, motiv pentru care este potrivita in special pentru treburile gospodaresti. Este recomandata incepatorilor, pentru prelungirea unor bucati scurte din lemn asupra carora nu se exercita forte mari de rasucire, compresiune sau intindere. Atunci cand este nevoie de o rezistenta mai mare, poate fi dublata de utilizarea suruburilor.

Ustensilele si materialele de care vei avea nevoie pentru o imbinare simpla cu cepuri sunt:

• o bormasina;
• un burghiu potrivit;
• dibluri din lemn;
• un ciocan;
• adeziv pentru lemn.

Procesul incepe cu montarea burghiului pe bormasina, dupa care se efectueaza masuratorile si se realizeaza gaurile pe ambele elemente. Se aplica adeziv si, in cele din urma, se foloseste ciocanul pentru fixarea cepurilor.

Principalul dezavantaj al acestei metode de imbinare este faptul ca dimensiunea diblurilor poate scadea din cauza variatiei de umiditate. Acest factor, combinat cu imbatranirea adezivului din varii motive (temperatura, conditii improprii etc.) poate duce la aparitia jocurilor si la desfacerea imbinarii.

Despre imbinarea cu cepuri am scris un articol separat, unde poti afla mai multe despre aceasta metoda.

Imbinarea cu cep si scobitura

Imbinarea cu cep si scobitura se foloseste cu precadere la fabricarea mobilei. Metoda este des utilizata pentru imbinarea in unghi drept, insa si la prelungirea elementelor atunci cand acestea sunt suficient de groase pentru a se realiza cepul si scobitura.

Chiar daca cepul si scobitura pot fi realizate si manual de cei pasionati de lucrul cu lemnul, este mult mai simplu si mai rapid sa folosesti o masina de frezat (freza electrica). Pe langa asta, vei mai avea nevoie de o dalta si adeziv pentru lemn.

• Incepe procesul de imbinare prin marcarea dimensiunii cepului. Este recomandat ca cepul sa fie de trei ori mai subtire decat grosimea celui mai mic element. Rezistenta ulterioara a imbinarii depinde de lungimea cepului: cu cat acesta este mai lung, cu atat se poate aplica o presiune mai mare imbinarii fara risc de desfacere sau rupere.
• Foloseste freza electrica pentru a realiza cepul.
• Cu dalta, indeparteaza toate resturile de lemn ramase in jurul cepului.
• Marcheaza dimensiunea scobiturii, astfel incat cepul sa poate intra si sa poata fi fixat. Pentru o imbinare corecta, scobitura trebuie sa fie putin mai adanca decat lungimea cepului. Golul ramas atunci cand piesele sunt puse impreuna este necesar si pentru adezivul utilizat pentru rigidizarea imbinarii.
• Realizeaza scobitura cu freza electrica si indeparteaza resturile cu dalta.
• Aplica adezivul.
• Imbina elementele si asteapta ca adezivul sa se intareasca.

Imbinarea in dinti

Considerata cea mai stabila imbinare in lungime, imbinarea in dinti este nedemontabila si cel mai des folosita pentru prelungirea elementelor de lemn. Se mai utilizeaza si pentru obtinerea panourilor din lemn masiv atunci cand bucatile imbinate sunt mai mici si mai scurte. In plus, aceasta tehnica este folosita si la realizarea grinzilor lamelare (glulam), unde elementele ce trebuie unite sunt cu mult mai mari. Asadar, imbinarea in dinti se foloseste in proiecte in care cerintele de rezistenta sunt foarte mari.

Pentru aceasta metoda, trebuie realizat profilul de imbinare, operatie dificila, care este facuta mai ales in fabrici care au dotarile necesare.

Ustensilele si materialele folosite sunt:

• masina de frezat;
• adeziv pentru lemn;
• aplicator pentru adeziv sau dispozitive cu duza;
• presa de imbinat dintii.

Etapele acestui proces sunt:

• alegerea si pregatirea elementelor;
• formarea dintilor;
• aplicarea adezivului;
• alinierea si presarea capetelor elementelor;
• intarirea adezivului.

Rezistenta acestei tehnici de imbinare se datoreaza modului de lipire. Prin aparitia dintilor de imbinare, suprafata de contact devine mult mai mare, iar lipirea de realizeaza paralel cu fibra.

Imbinarea cu jumatati de grosime in lemn

Aceasta metoda este destul de usor de realizat, iar rezultatul este unul estetic si puternic. Imbinarea cu jumatati de grosime in lemn este o tehnica buna de a face imbinari cap la cap si se foloseste in special in constructia de rame. Poate fi, insa, aplicata si pentru prelungirea elementelor din MDF sau PAL.

Pentru realizarea acestei imbinari vei avea nevoie de urmatoarele ustensile si materiale:

• un fierastrau electric circular de masa;
• adeziv pentru lemn;
• cleme.

Pasi de urmat

• Incepe procesul prin a ascuti foarte bine lama fierastraului, pentru ca taierea sa se faca exact si neted.
• Masoara zona care se va suprapune si marcheaz-o. Cu cat suprafata suprapusa este mai mare, cu atat imbinarea va fi mai solida.
• Cu fierastraul, executa taierea pana la jumatatea grosimii elementelor si verifica daca acestea se potrivesc.
• Aplica adezivul si prinde elementele in cleme pana la intarirea completa a adezivului.

Daca iti doresti sa obtii o asamblare si mai rezistenta la sarcina, asigur-o in mod suplimentar si stifturi sau suruburi.

Imbinare cu pana

Aceasta tehnica este o imbinare cap la cap ce se potriveste pentru elementele care au nevoie de rezistenta mare la indoire. Este asemanatoare cu imbinarea cu cep si scobitura, in loc de cep fiind realizata o pana de lemn (brida) care intra perfect in scobituri. Avantajul imbinarii cu pana este ca brida este mai usor de realizat decat cepul, metoda devenind, prin urmare, mai simplu de pus in practica.

Materiale si ustensile necesare:

• o masina de frezat (freza electrica);
• o dalta;
• cleme;
• adeziv pentru lemn.

Imbinarea cu pana poate fi clasica sau strapunsa. In cel de-al doilea caz, in loc de scobitura, la capetele elementelor ce trebuie imbinate se va face un sant.

• Se realizeaza, cu freza electrica, scobiturile sau santurile in elementele ce urmeaza sa fie unite.
• Se foloseste dalta pentru indepartarea resturilor de lemn.
• Se fac masuratorile necesare si se realizeaza apoi o pana care sa intre fix in scobituri sau santuri. Pana trebuie sa aiba latimea egala cu adancimea celor doua scobituri sau santuri.
• Se foloseste dalta pentru indepartarea resturilor de lemn ramase in jurul penei.
• Cele doua elemente se aduc impreuna.
• Pana se prinde cu adeziv, pentru ca imbinarea sa fie sigura.
• Elementele imbinate se pun intre doua scanduri si se prind cu cleme pana cand adezivul se intareste

Imbinarea oblica

Imbinarea oblica presupune ca taierea elementelor de lemn sa fie realizata oblic. In acest fel, suprafata de contact dintre cele doua bucati se mareste, iar imbinarea va fi mai rezistenta. Chiar si asa, rezistenta nu este una spectaculoasa, asa ca metoda este potrivita elementelor care nu sunt supuse unor forte puternice.

Materialele necesare sunt:

• un fierastrau circular - lama acestuia poate fi inclinata. Cu cat unghiul este mai mare, cu atat suprafata de lipire va fi mai mare, iar rezistenta imbinarii va creste;
• adeziv pentru lemn;
• cleme.

• Inainte de toate, pentru o imbinare cat mai precisa, este bine ca una dintre bucatile din lemn sa fie taiate cu fata in sus, iar cealalta cu fata in jos, la aceeasi inclinare a lamei. Astfel, potrivirea muchiilor va fi mult mai buna.
• Se aplica adeziv pe cele doua suprafete taiate, se potrivesc marginile si se prind cu cleme pana la intarirea adezivului.
• Daca vrei ca imbinarea sa stea cat mai fixa, poti pune stinghii de lemn de-o parte si de alta - aceasta solutie va rigidiza imbinarea. Ai grija sa prinzi clemele impreuna cu aceste stinghii.

Imbinarea oblica in lungime

Imbinarea oblica in lungime poate fi realizata pentru ca suprafata de imbinare sa creasca si mai mult. Aceasta tehnica presupune ca taierea oblica sa se faca de-a lungul elementelor, nu perpendicular.

• un echer sau un sablon in forma de echer;
• un fierastrau circular;
• adeziv pentru lemn;
• cleme.

La acest mod de imbinare, taierea trebuie executata exact, pentru ca elementele sa se potriveasca. Pentru asta, vei realiza masuratorile cu ajutorul echerului sau a unui sablon in forma de echer.

• Ca si la imbinarea oblica simpla, este recomandat ca trasarea liniei de taiere sa se faca la un element pe fata si la celalalt pe spate.
• Potriveste echerul cu unghiul drept peste cel facut de lungimea si latimea elementului pentru a trasa linia de taiere.
• Ai grija ca muchia latimii fiecarei piese sa fie la unghi de 90° cu cea a lungimii.
• Realizeaza taierea, indeparteaza praful si aplica adeziv pe intreaga suprafata a taieturii.
• Pune elementele unul in continuarea celuilalt pe o suprafata dreapta, potriveste-le si prinde-le cu cleme pana la uscarea adezivului.
• Nu uita sa pui cleme pe varfurile elementelor (zonele de final ale lipiturii) pentru ca acestea sa fie corect lipite.